Călătoria noastra în PoIAna cu destine continua. O zi cu câteva vizite azi, în amintirea uneia dintre bunicile surori, cea plecata la ceruri săptămâna trecută. Era cea mai glumeață bunică, mereu mulțumea copiilor pentru hrana şi vizită, într-un mod hilar adesea, printre suspine şi ofuri!

Iată că suntem legați emoțional de aceste destine singuratice şi ne încăpățânăm să rămânem prezenți în viețile lor. Chiar de nu am putut găti, am procurat ceva mai multă mâncare - lactate, fructe, carne semipreparată - pe care le-am oferit în amintirea bunicii C. Am găsit-o pe sora acesteia afară, parcă aşteptând să vina cineva.

Anisia şi Denisa au mers la cumpărături, Teo şi Costel, Tina şi Ancuța au pornit apoi spre căsuțele uitate. Bunicii locuiesc departe, e drum anevoios pentru noi , dar găsim resurse să ajungem! Unii bunici nu au fost acasă, au lăsat pachetele unde ştiu copiii ca sunt în siguranță.

Inca iarna, polei, pe alocuri zăpadă şi ceață, un amestec de tristețe şi bucurie, căci ce e mai real decat experiența vieții însesi ?

Sunt mândră de voi, copii frumoşi la chip şi inauntrul ființei voastre.

Zile cu şi în recunostintă să avem!

Psiholog Liliana Bulgagiu și echipa Ștefi IMPACT