marți, 4 august 2015

Povestea batranei Catinca P.

Chiar aici, la casa cu numărul 681, doamna Catinca P. duce o viață modesta alături de cei 7 nepoți.

    ”Nu vă pot povesti o zi din viața mea...ar trebui să scrieți un roman. Așa zile ca ale mele...la nimeni nu doresc.”






  La cei 66 de ani ai săi, eroina noastră suferă de insuficiență renală, steatoză hepatică, hipertensiune arterială si disfuncție biliara, însă nici nu se pune problema de tratamente pentru măcar una din boli; prioritatea ei sunt cei 7 nepoți pe care îi creste singură înca de când acestia erau în fasă. Ei sunt singura sa sursa de fericire: ”o zi de bucurie nu am, doar cand mă mai joc așa cu ei...dar e greu; cum să te bucuri când te uiți în jur și auzi doar <mi-e foame, mi-e foame>; uneori avem mai puțin și îi las pe ei să mănânce, iar dacă mai rămâne mai mănânc și eu ”.



  Desi nu cunoaste un alt mod de trai, această bătrânică nu si-a pierdut credința în Dumnezeu: "eu permanent țin candela aprinsă că asa e  bine...să-ți cauți de sufletul tău si apoi, cât poți, să îi ajuți si pe alții".
   Copiii toți -cu excepția Denisei, care are numai 1 an si jumătate- muncesc cot la cot cu bunica: spală, mătură, au grijă unii de alții, merg în pădure să strângă lemne pentru iarnă, au grijă de mica lor grădină, culeg bureți si îi vând...
Gabrielei (10 ani) îi place să citească; Petruca (12 ani) vrea sa ajunga ”bucătăreasă”- poate-si va deschide un restaurant într-o zi-, iar cel mai mult îsi doreste ”sa am langa mine pe mama si pe tata”, ”m-au lasat aici de mica” ; Stefaniei (7 ani ) îi place mult să deseneze  si vrea neapărat să ajungă învățătoare; Rebecca (4 ani) e timida, insa foarte activa, iar într-o zi va fi ”conducatoare de avioane”- spune ea-; Cristina (18 ani ) încearcă să se  țină de școală și în același timp să îi țină locul bunicii atunci când aceasta rămâne fără putere; Vasile (10 ani) e barbatul casei, e tot timpul cu zambetul pe buze, îi place să meargă cu bicicleta si să joace fotbal, dar să le si ajute pe fete ori de câte ori au nevoie.
  Am reușit să ne vedem doar de câteva ori, însa am învățat deja un lucru foarte important de la ei: bogăția interioară e cea care contează.

Ajut-o si tu pe bunica Catinca P. sa isi creasca nepoti donand pe magazinul nostru caritabil: http://poiana-cu-destine.webnode.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu