Astăzi am gătit ardei umpluți cu ochiuri și mămăligă cu brânză de oi, iar acasă am făcut prăji bunuț cu caise și negresă cu nuca (doamna psiholog și micuța Ștefana au fost cofetari pentru bunici), iar mămicile harnice au mai oferit ceva compot din cămara dumnealor.
Dificilă misunea noastră azi - căldură mare, bucătărie arhiplină, atâta vreme cât și colegii de la liceul partener, gazdele noastre - au avut lecții practice de susținut! Dar oamenii buni își fac loc. Mulțumim lor și mulțumim fiecărui voluntar venit azi să gătească și să meargă pe teren mai apoi, înfruntând distanțe și căldură.
Vă reamintesc că dincolo de actul social, este un proces experiențial de învățare prin muncă în echipă, cooperare, colaborare, un constant proces de învățare prin proiectul în folosul comunității. Așadar, pentru a putea învăța ceva, trebuie să încerci și să experimentezi acel lucru. Și iată cum am ales să învățăm iubirea față de aproapele nostru - compasiunea si toleranta , experimentănd mai întâi prin poveste, inițiere și planificare strategică la atelierele de lucru din școală, apoi în bucătărie prin cooperare, colaborare, muncă în echipă și mai apoi părăsind zona de siguranță și confort direct pe teren, alături de buncii care s-au bucurat nespus de vizita noastră de fiecare dată!
Alexandra, unul dintre membrii Ștefi IMPACT care a făcut ieri cumpărături, azi a gătit și apoi a mers pe teren, ne spune: ”Bătrânii s-au bucurat foarte mult că le-am călcat din nou pragul. Ne-au mulțumit și au spus că se roagă ca noi să venim în fiecare săptămână să îi facem fericiți și să le aducem mâncare”.
Într-un alt sat, Maria ne spune că ”Bunica S. a povestit că ieri la biserică s-a rugat și pentru noi, pentru sănătatea noastră. Mereu ne primește cu brațele deschise și ne laudă pentru fapta noastră. Spune că nici acum nu realizează ce i se întâmplă și e foarte recunoscătoare pentru mâncarea pe care i-o aducem”.
Loredana ne scrie: ”Încă o zi în care bătrânele s-au bucurat de mâncare caldă. Ne-au mulțumit și ne-au urat sănătate să mai putem face fapte bune ca acestea. Bunicuța de lângă biserică avea mare nevoie de pastile și cum tatăl Tinei a fost dornic să ne ajute, ne-am dus până la farmacie și i-am cumpărat. Iar bunica nevăzătoare era afară şi am ajutat-o noi să intre in casă, avea nevoie de apa, iar când i-am adus găleata cu apă rece nu-i venea sa creadă că pe o zi atât de călduroasă noi am fost să o ajutăm”.
Iar Paula, mărturisește pe grupul nostru de lucru că ”Iar am găsit bătrânii în casă, așteptându-ne cu mâncarea caldă. Am fost surprinsă când o vecina a unei bunicuțe a venit la noi spunând că doream să mă culc însă știam că e joi și trebuie să veniți să-i aduceți mâncare, așa că am rămas trează în caz că aveți nevoie de ajutor".
Vă dați seama câte învață tinerii aceștia din experiențe de acest gen? Nici un manual despre acțiune civică, umanitate, ajutor nu va fi înțeles, asimilat, păstrat precum aceste realități trăite aici de fiecare voluntar în parte.
De aceea avem nevoie de un cadru în care să încercăm acele lucruri pe care dorim să le îmbunătățiți. Și peste tot se vorbeste de ajutor și acțiune civică, dar oare câți o experimentează direct? Tinerii de la Ștefi IMPACT o trăiesc și învață mai apoi din asta păstrând emoțiile și informațiile pentru mult timp, poate chiar toată viața. Căci am convingerea că totul se va păstra în memoria afectivă a celor care au trăit aceste experiențe și fiecare a învățat și s-a dezvoltat în ritmul său, asigurând coeziunea grupului și contribuind maxim la comunicarea intergrupală!
Am acționat, am reflectat, apoi am acționat și în afara spațiului de IMPACT, adică în viața de zi cu zi cu dragoste și compasiune, implicare și responsabilitate.
Cu recunoștință pentru toate învățămintele oferite și primite!
Psiholog Liliana Bulgagiu, lider coordonator Ștefi IMPACT și echipa Ștefi IMPACT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu