O zi cu vizite la bunici a fost astăzi. Ieri au mers la cumpărături, iar astăzi, Raluca, Alexandra și Andrei au mers către unele căsuțe cu ceva de mâncare. Mari și grele sunt nevoile bunicilor spre care ne îndreptăm de ceva vreme atenția și preocuparea socială, însă neputincioși spre a le acoperi suntem noi, un mănunchi de suflete, o echipă de tineri voluntari ce ne propunem a oferi măcar puțin, dar constant, bătrâneilor singuri.

Așadar, știm că este extrem de puțin ce facem, iata de 31 de săptămâni, dar pentru noi e important că păstrăm viu interesul nostru pentru binele bunicilor. Și dacă reușim să îi vizităm săptămânal, dincolo de timpul care ne presează, de teme, distanțe, prejudecăți - pentru noi e un țel uman atins!

Raluca ne povestea azi pe grup, faptul că ușile bunicilor nu se închid, nu au yale, nu mai au lemne, pături, medicamente. Sunt singuri, dorm îmbrăcați unii dintre ei, mănâncă o dată în zi. Unii își lasă chipul pozat, alții se ascund, unii se mai pot mișca, alții sunt în pat, printre paturi uzate, aproape de fiecare dată când merg copiii în vizită. Dar de fiecare dată, prezența noastră, vorba caldă, porția caldă gătită chiar de copii, sau pachetul cu hrană rece oferită cu atâta dragoste de tinerii ăștia minunați sunt balsam pentru inimile lor! Dumnezeu să vă aibă în pază, li se spune adesea copiilor de către bunicii care rămân dincolo de ușile vechi.

Cuvintele adesea spun prea puțin despre aceste experiențe. Rog doar, dacă citiți și credeți că puteți fi alături de noi în a oferi căldură la propriu și la figurat, chiar veniți și deveniți - alături de noi - nepoți pentru bunicii altora, cum ne numeau metaforic cei de la PRO TV, anul trecut! De Crăciun să fim mai buni, iată noi vă tot provocăm de vreo 2 ani jumătate să fii bun in fiece zi!

Psiholog Liliana Bulgagiu și echipa Ștefi IMPACT